|
|
|
Гинекология, андрология и воспроизведение домашних животных - часть 2 |
|
Insamantarile artificiale la animalele domestice
Insamantarile artificiale reprezinta o biotehnica moderna a reproducerii animalelor, care asigura progresul genetic al efectivelor si implicit sporirea productivitatii acestora.
Insamantarea artificiala inlatura controlul sexual dintre mascul si femela, sperma fiind recoltata de la un reproducator mascul si depusa in organele genitale ale unei femele aflate in calduri, cu ajutorul unui instrumentar adecvat.
Desi in literatura de specialitate nu exista date precise despre inceputul aplicarii insamantarilor artificiale, se considera, totusi ca prima incercare a fost facuta de catre arabi, in secolul XIV, obtinand un produs de la un armasar valoros, prin prelevarea spermei cu un smoc de par introdus in vaginul unei iepe si extras dupa monta acesteia, si apoi introdus imediat in vaginul altei iepe in calduri.
Date sigure au stabilit ca insamantarile artificiale au fost aplicate inca in secolul XVIII. Astfel se cunoaste faptul ca fiziologul italian Lazzaro Spallanzani in anul 1778, inoculand unei catele sperma recoltata, prin masturbatie, de la un caine a obtinut trei produsi. Experiente asemanatoare, cu rezultate bune au fost efectuate in secolul al XIX-lea de catre Everett, Millais, Albrecht.
Studii aprofundate, bazate pe cercetari experimentale, au fost efectuate pentru prima data de fiziologul rus Ilia Ivanov (1860-1932), considerat pe drept cuvant, fondator al insamantarilor artificiale. Punand bazele teoretice si practice ale insamantarilor artificiale, Ivanov a aplicat, in perioada 1889-1932, aceasta metoda la diferite specii (cabaline, bovine, ovine, porcine), mai intai ca mijloc profilactic pentru prevenirea bolilor infectioase si parazitare transmisibile prin monta, si apoi ca metoda de ameliorare a raselor de animale. La scoala creata de Ivanov s-au format specialisti de prestigiu care au elaborat valorase studii despre tehnologia insamantarilor artificiale, biochimia spermei, perfectionarea aparaturii si instrumentarului.
Insamantarile artificiale au inregistrat o larga raspandire intr-o perioada de timp relativ scurta datorita avantajelor mari pe care le prezinta in ameliorarea animalelor. Astfel, Danemarca, Japonia si Israelul utilizeaza, practic, numai insamantarea artificiala la taurinele pentru lapte si la suine. Metoda are extindere mare in SUA, tarile din Europa si Asia. Importanta insamantarilor artificiale se manifesta sub diferite aspecte: zootehnic, economic, sanitar-veterinar si stiintific.
Gratie cresterii substantiale a eficientei utilizarii materialului seminal, prin aplicarea insamantarilor artificiale este posibila folosirea celor mai valorosi reproducatori masculi, testati dupa descendenta si cu insusiri morfo-productive deosebite, care intensifica progresul genetic-ameliorativ al efectivelor intr-un timp scurt. Astfel, un taur testat poate avea pe durata vietii intre 100.000 si 200.000 produsi, vierul peste 1000 intr-un an, iar un armasar peste 100 manji pe sezon.
La speciile cu un interval mare intre generatii, asocierea biotehnicii insamantarilor artificiale cu conservarea prin congelare a spermei permite crearea unor banci de material seminal, care este unilizat dupa finalizarea la taurii de 6 sau 7 ani a testului de performare dupa prima lactatie normala a fiicelor. In plus, peste 90% din caracterele morfoproductive care au un determinism genetic pot fi ameliorate prin folosirea insamantarilor artificiale.
Prin folosirea unui numar redus de reproducatori
in centre specializate de reproductie, cu sperma carora pot sa fie insamantate un numar mare de femele se realizeaza economii insemnate de forta de munca, de furaje, de adaposturi, putand fi intretinuti in conditii foarte bune reproducatorii de mare valoare genetica.
Intretinerea masculilor reproducatori in ferme specializate permite mentinerea lor in conditii optime de sanatate si intretinere, cu o productie seminala de calitate si indemna de boli cu transmitere veneriana (bruceloza, tricomonoza, vibrioza). Garantarea indemnitatii spermei fata de principalele boli infecto-contagioase face posibil schimbul international de gene prin importul exportul de material seminal congelat, fara suportarea inconvenientelor prilejuite de carantina.
Derularea diferitelor etape ale insamantarilor artificiale majoreaza substantial aportul factorului uman la procesul reproducerii, fapt care face necesara intocmirea si pastrarea unor evidente complete reducand prin aceasta pericolul transmiterii prin mostenire a unor boli genetice.
Alte avantaje ale insamantarilor artificiale se refera la reproducerea artificiala a unor specii monogame (vulpile) si obtinerea de hibrizi intre specii, care in mod natural nu se imperecheaza (intre magar si iapa, intre vaca si Iac, intre bizonul european si bizonul american etc.).
Insamantarea artificiala comporta si unele dezavantaje. Ele rezida in urmatoarele:
· folosirea reproducatorilor necorespunzatori din punct de vedere genetic are actiune negativa asupra ameliorarii. De aceea, este absolut necesar sa se foloseasca masculi de origine cunoscuta, testati dupa descendenta;
· posibilitatea comiterii unor erori in etapele prelucrarii, conservarii, transportului, depistarii caldurilor si insamantarea femelelor de catre persoanele antrenate in procesul de munca.
· Prin neglijarea profilaxiei bolilor genetice, insamantarile artificiale pot favoriza diseminarea unor boli, cum ar fi: boala chistica ovariana, sindromul spastic, criptorhidia si defecte de conformatie.
· Toate aceste neajunsuri pot fi inlaturate in cazul existentei in reteaua insamantarilor artificiale a unui personal calificat, care sa posede cunostinte de biologia si patologia reproductiei, precum si de ameliorare.
Teoria si practica insamantarilor artificiale la animalele domestice cuprinde urmatoarele compartimente:
- studiul spermei;
- metodele de recoltare a spermei;
- controlul si diluarea spermei;
- metodele de conservare a spermei;
- inocularea spermei sau insamantarea propriu-zisa.
Sperma
Sperma reprezinta un produs complex al aparatului genital mascul constituit din spermatozoizi si plasma seminala.
Plasma seminala este alcatuita din fluidul testicular secretat de canaliculele testiculare, la care se adauga, succesiv, secretia epididimului si a canalelor deferente, Cantitatea cea mai mare de lichid seminal cu rol biologic foarte important este secretata de glandele anexe ale aparatului genital: glandele seminale, prostata si glandele bulbo-uretrale.
Sperma eliminata de un mascul in timpul unui act coital poarta denumirea de ejaculat.
Particularitatile de structura ale organelor genitale si dinamismul actului coital determina variatii atat in volumul ejaculatului, cat si in compozitia lui la masculii de diferite specii. Astfel, volumul ejaculatului la armasar este de 60-80ml, maximum 200ml, la vier respectiv 200-500 si 1000ml, la berbec 1-2 si 3,5ml, la taur 4-5ml si 15 ml, la caine 8-10 si 25ml, la cocos 0,3 si 2ml, la curcan 0,25-0,4 si
1 2 3 4 ... последняя
|
|
|
|
 |
НА САЙТЕ: |
 |
, ,
|
|
